Cine suntem noi – Femeile?

Kyi1zfiPQVs

Oare cine suntem noi – Femeile?

De-a lungul secolelor poeți,pictori, scriitori și bărbați de rând au încercat să definească Femeia. Dar, ideea e că noi nu avem nevoie de definiție. Suntem noi cum suntem : frumoase, somnoaroase uneori, ciudate, ciufulite în dimineți reci de iarnă și pline de căldură și dragoste pentru întreaga lume, pentru voi – Bărbații. De ce să ne definiți? Suntem oare o teoremă, o ecuație? Ei, bine suntem uneori 🙂 dar asta nu e un motiv să vă faceți dureri de cap.

Iubiți-ne și astfel ne  veți defini, ne veți întregi!

Priviți-ne în ochi și atingeți-ne sufletul, doar așa veți afla rezultatul teoremei Femeii!

Suntem noi ciudate și neînțelese, dar oare există trandafiri fără spini?

Uneori suntem triste pentru că ni s-au frînt aripile, aripile sufletului și avem nevoie de voi ca să ni le pansați. Să coborîți cerul acolo în noi și să-l închideți sub lacătul iubirii.

Suntem un vas mai slab.  Avem însă atâtea puteri în noi că putem da Viață unui Suflet și totodată atât de slabe când ne aduceți flori și noi începem să plingem de bucurie, putere și gingășie. Suntem puternice lângă voi ,Vitejilor cu săbii din flori!

Suntem oameni ca și voi – Bărbații, totuși atât de diferite mai suntem!

Nu ne judecați , îmbrățișați-ne și lăsați-ne să fim așa ciudate, frumoase cum suntem, că de altfel  lumea nu ar fi lume dacă nu am fi noi. 🙂

Ei bine, suntem noi – Femei, dar recunosc, unele dintre noi uită de a rămâne astfel ,însă ăsta nu e un motiv să ne etalonați pe toate!

Suntem…suntem Femei – acea primăvară cu flori de liliac care înfloresc la început de mai, iar pînă atunci mai sunt și ierni, înghețuri și vânt…

Dar, în pofida la orice: iubiți-ne și nu încercați să ne definiți, căci fără voi oricum nu putem fi noi …și invers!

 

Căci într-un final, “Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu ințelese!”(Oscar Wilde)

lj098GXgjZU

 

 

 

 

Advertisements

-Cea mai stranie întâlnire –

 

CEA MAI STRANIE ÎNTÂLNIRE -Glasul nostru propriu, dacă l-am auzi, cum ni-l aud ceilalţi, ni s-ar părea cu totul străin.

Când auzim glasul nostru pe o placă de gramofon, nu-l recunoaştem.

Să nu fie oare la fel şi cu sufletul nostru?

Dacă ni s-ar da posibilitatea să-l “întâlnim”, sufletul nostru ni s-ar părea atât de străin, că nici nu ne-am opri ca să-l privim.

(Blaga)

ERVa05XIFTs

Azi – mai fericită decât ieri și mai tristă decât mâine

1531884_595527097196471_585496003_n

Azi – Ziua internațională a Fericirii declar că sunt mai tristă…da, mai tristă decât mâine și mai fericită decât ieri. Pentru că fericirea mea ține de fiecare răsărit, de fiecare adiere de vânt și de fiecare “neața” rostit somnoros!

Cât de ciudat nu ar fi, dar am sărbătorit in fiecare zi câte o fericire! Pentru mine uneori și tristețea e o fericire 🙂 De ce nu?

Dacă sunt tristă, plâng și sunt îngrijorată e una dintre fericiri că sunt Om cu suflet! Uneori poate prea naivă și copilăroasă, prea zâmbăreață și sinceră, dar tot fericită sunt!

Fericită- că mă înconjoară atâtea suflete diferite care se bucură tot în atâtea moduri și asta e fantastic!

Și …oamenii care îs fericiți sunt atât de frumoși…uneori până la perfecțiune, fără măști și farduri…

Simplitatea zâmbetului e cea mai frumoasă și ieftină trusă de machiaj pe care o putem folosi 🙂 Oriunde și oricând!

Azi am folosit-o din abundență și am împărțit-o și cu cei de lîngă mine, care se pare că nu au reușit de dimineață sa o facă!

Am împrumutat pentru totdeauna atâtea zâmbete câte stele pe cer într-o noapte și cate fire de nisip pe malul unei mări! 🙂

Infinit de zâmbete…infinit 🙂

getImage (10)в

 

P.S. Omuleți cu suflete frumoase zîmbiți, fiți fericiți 🙂

Rânduri prăfuite de timp

tumblr_l5eh5s6mnz1qzjggvo1_500

Îți mai aduci aminte de seara în care ți-am dăruit o portocală?

A fost… a fost una dintre cele mai calde seri petrecute cu tine și… încă mai simt mirosul de portocale de atunci…

Mai ții minte cum o luam la fugă când te știam prin apropiere… ca un copil naiv. Defapt, era cel mai frumos și palpitant sentiment pe care l-am simțit vreodată pentru cineva și tu…tu credeai că-mi ești indiferent…

Zâmbesc…și amintirile depănate s-au așternut atât de trist pe coarda sufletului, încât acum nu mai pot îngâna nici un vers din piesa atât de bine cunoscută nouă…

Cică timpul vindecă rănile…

Le vindecă(poate), dar cicatricile?

***

tumblr_lfoczmZpb91qajjdco1_500_large

Timpul…timpul le prăfuiește . Ele devenind insuportabile și dureroase până la lacrimi…

Amintirile…rindurile…prăfuite de timp.

Trecutule, de ce nu mai pot să-ți dăruiesc o portocală?

De ce nu mai tresar cînd îțî întâlnesc privirea?

De ce…?

De ce timpul prăfuiește amintiri prin gări pustii ale trecutului, iar nouă ne cumpără bilete spre necunoscut?

De ce timpul nu ne întrabă vrem să plecăm sau să ramînem?

De ce tu ai rămas, iar eu a trebuit să plec?

Nu știu, probabil că următorul tren venea foarte aglomerat de călatori și nu am fi avut locuri ambii. Astfel eu a trebuit să plec,tu…să rămîi…să rămîi.

Dar sper să ajungem la aceeași stație într-un sfîrșit. Atunci ne vom procura bilete din timp, ștergând amintirile și rândurile prăfuite…

Vom naște noi amintiri, vom scrie o nouă poveste și nu vom lăsa praful să se așterne peste suflet și doruri…

Îți mai aduci aminte seara în care ți-am dăruit o portocală?

Zburând printre rînduri ,amintiri și timp…aștept în gară să sosească trenul tău. Și în mâini țin o portocală ,iar printre zgomotul dorului după tine mai simt incă mirosul din acea seară…sau poate e mirosul de azi…nici nu mai știu.

Nu mai știu…

…îți mai aduci aminte…?

***

Oameni și flori

Flori. Flori peste tot.

nDIPALEBDYk
… încât am ajuns să cred că și noi,oamenii, suntem niște flori.
Creștem.

Înflorim.

Răspândim un miros.

Și…într-un final ne ofilim.

Nu mai suntem.

Iar în primăvara următoare răsar altele.

Și uite așa primăveri la rând.

 
Flori. Flori peste tot…

f_FACRzREHQ

Prognoza meteo: O să ningă

70872e1c75f6b272b56d65bbcc9cf330-d33pk7z

Dac-ar mai ninge înc-odată, cred că aș prețui fiecare fulg pe care l-am strivit.

Dac-ar mai ninge…

…aș încălzi sufletele pe care le-am înghețat în treacăt…

Și o să ningă…o să ningă cu flori.

Atunci îți voi umple sufletul de parfum și voi cumpăra bilet Primăverii la ultimul tren către tine…și o voi ruga să rămână…pentru totdeauna…chiar dac-ar mai ninge înc-odată!

Plouă cu îngeri

Plouă…

7_IFyckD-7I

Peste oameni, suflet si amintiri.

Plouă cu lacrimi de înger.Plouă…

Și…niciodată serile nu au fost atât de pustii ca acum când ploaia bate zbuciumată în geam. Tac. Rămân pe gânduri, pentru că ploaia de azi mă răscolește, mă inundă de amintiri și doruri netrăite incă.

Plouă…

Peste vise, gînduri și străzi.

Și  locurile în care ne întâlneam nu erau niciodată mai triste ca acum. Fără noi. Frig. Plouă.

Plouă lent și liniștit. Însă liniștea asta mă doboară…O liniște ciudată în miez de noapte primăvăratică.

Plouă peste fiecare dintre noi, doar că în feluri diferite…

Pentru mine plouă cu dor și vise.

Plouă cu îngeri…

Iar pentru tine…poate că nu mai plouă…

nosferatu ploua cu îngeri_thumb[2]