Copiilor mei de suflet

Dragii mei,

trăiesc în fiecare zi cu gândul la voi. Mi se face dor, dor tot mai mult de chipurile voastre pline de zâmbete și în același timp de tristețe. Acuma sunt departe, dar de a-ți ști voi cât de aproape sunt cu sufletul.

Visez cu ochii deschiși la ziua în care o să pot să vă îmbrățișez pe toți la piept și să vă spun cât de mult am așteptat clipa de a vă fi alături.

Scumpii mei, vreau să vă spun că sunteți cei mai bogați. Da,da, bogați! Bogați în bunătate și simplitatea pe care o emanați. Bogați în sinceritate, acea sinceritate care lipsește atât de mult unora.

Privesc fiecare poză cu voi și îmi sunteți atât de dragi încât v-aș scoate din imagine și v-aș strânge la piept – atât de drăgălași mai sunteți.

Vă spun – copii de suflet, pentru că acolo v-ați născut, de acolo vine dragostea asta pentru voi toți! Aștept măreața zi, în care o să vă pot lua de mână spunându-vă de unde vine Dragostea! Aștept, iar până atunci vă rog să fiți cuminți și să zâmbiți! Vreau să vă găsesc tot așa, cu zâmbetul în suflet și pe față!

Vă cuprind cu drag! 🙂

63585_602453979838410_629399917_n 10314651_10206191387368600_5616412033755602123_n 10360350_10206192624119518_6528812179892955534_n 10942419_10206220292091200_5989929075269221503_n 1506567_630231097060698_1851289757_n

 

photo: Nickolay Debelinsky

Advertisements

Voluntariat cu spirit patriotic

În Republica Moldova voluntariatul este susținut de o infrastructură bazată pe legislație, practica societății civile (organizațiile neguvernamentale și instituțiile care implică voluntari, inclusiv filiale ale organizațiilor internaționale active în domeniul voluntariatului) și programe de schimburi internaționale. Activitățile de voluntariat sunt reglementate printr-o lege specială: Legea Voluntariatului.

Chiar dacă entuziasmul tinerilor care fac voluntariat nu este remunerat financiar, aceștia reușesc de multe ori să atragă atenția oamenilor asupra problemelor din comunitate.

Voluntariatul nu înseamnă să faci lucrurile cu uşurinţă şi cu veselie. A fi voluntar înseamnă a lucra zilnic asupra ta, a-ţi cultiva abilităţi noi, a învăţa, a organiza şi desfăşura unele activităţi, a-ţi asuma responsabilitate, a acumula experienţă.

Contribuţia voluntarilor o resimte atât organizaţia în care ei activează, prietenii voluntarilor, comunitatea din care provin, cât şi societatea în întregime. În acelaşi timp, voluntariatul ajută tinerii să obţină şi să-şi dezvolte abilităţile pe care sistemul educaţional formal deseori nu poate să le ofere.

Mulți dintre tinerii Republicii Moldova aleg să practice voluntariatul în timpul lor liber.  Unii o fac pentru un scop caritabil, iar altii pentru patrie si traditii, promovarea valorilor naționale în societate.

Asftel, una dintre aceste asociații de voluntariat ar fi Asociația Obștească Onoare, Demnitate și Patrie,  care are drept scop sensibilizarea societății cu privire la implicarea fiecăruia în vederea protejării valorilor naționale.

“Împreună cu prietenul meu – Vlad Bilețchi am stat la bazele creării acestei organizații, care împreună cu alți oameni frumoși și activi, a ajuns să organizeze evenimente și acțiuni ce au avut un impact mare în rândurile societății. Astfel, am organizat evenimente inedite, precum comemorarea cuplului Ion și Doina Aldea-Teodorovici pe 30 octombrie, sărbătoarea de Dragobete cu toate tradițiile sale frumoase, 1 martie cu genericul “Nici un profesor fără Mărțișor”, 8 martie – Ziua Internațională a Femeii. Activitatea noastră nu se va opri aici, astfel încât intenționăm să organizăm multe alte evenimente inedite, care să implice cât mai mulți tineri și să contribuim la dezvoltarea societății în care trăim” , spune Corina Bezer , tânăra plină de energie, care căută mereu o modalitate de a se dezvolta și a crește ca personalitate.

Acest tip de voluntariat se desfășoară mai mult în cadrul universității de stat, astfel tinerii se pot promova pe ei  și respectiv și universtitatea din care fac parte, a menționat Eugen Olan, voluntar activ al AO Onoare, Demnitate și Patrie.

Anume acest tip de voluntariat îi motivează pe tineri să-și iubească Patria și să fie plini de onoare și demnitate pentru aceasta.

Iar Nicoleta Enachescu, o altă voluntară, afirmă că acest tip de voluntariat îi oferă posibilitatea de a promova în mod liber valorile naționale alături de nişte tineri care au aceleaşi idealuri. Împreună suntem mai puternici, mai încrezuți, mai creativi şi mai motivați, a adăugat aceasta.

Putem observa că voluntariatul  naște în fiecare dintre aceștia Onoare, Demnitate și Patrie – valori pe care trebuie să le aibă fiecare tinăr și nu numai. Ori, după cum o spuneau marile minți ilustre “Demnitatea-i pâinea învierii” , tinerii din asociația Onoare, Demnitate și Patrie vin să-și aducă aportul la consolidarea unei societăți cu onoare, cu demnitate și cu dragoste față de patrie, adevărați fii și fiice ai neamului românesc, indiferent de apartenența statală – Republica Moldova sau România, acești bravi fii și fiice simt, trăiesc și visează românește. În aceeași limbă, din aceleași rădăcini istorice, cu același trecut și viitor, spre o singură cultură – cea românească, a menționat și Vlad Bilețchi, tânăr inițiator al acestei asociații obștești.
Deşi tot mai multe asociații promovează şi cheamă tinerii să contribuie cu ceva în folosul societăţii, mulţi dintre voluntari şi-au exprimat opinia că această mişcare abia se încetăţeneşte în Republica Moldova, tinerii având întâi de toate nevoi materiale după care şi spirit de patriotism, binefacere.

10418247_1572811302988232_7142701406065068780_n 11021150_1570100516592644_2944206927567952773_n 11034187_1570097949926234_7937836497905523179_n

Cuibul visurilor

7270305-R3L8T8D-600-i_love_spring_by_lequip-d4p5ct3

“Oricât de mult s-ar avânta fericirea noastră spre stele și spre soare, cu oricâtă beautitudine ne-am înălța mâinile, la un moment dat fericirea și visul se destramă, sfârșitul fiind mereu același: deplângem ceea ce am pierdut. Este foarte greu să fii om! Să vrei să mergi mereu mână în mână cu cineva, dar să rămâi mereu singur fiindcă așa o cer legile imuabile. Să te lupți o viață întreagă, să jubilezi, să suferi și pînă la urmă să rămâi doar cu cântecul rândunicii:” Cât de departe este ce-al meu a fost odată!” Nicio rândunică nu-ți readuce ceea ce ai pierdut, deși aceasta continuă să cânte întocmai ca odinioară. Viața merge înainte, tot înainte, până ajungem să ne jelească și pe noi o gură iubită:  “Cât de departe este ce-al meu a fost odată!”

E.M.Remarque

Nevoia de un străin care te cunoaște

z_7f4719f4

În seri de astea priăvăratice te bântuie tot mai des gânduri , doruri și ceva nedefinit încă, de parcă ar fi o amărăciune sau un foc ce te arde pe dinauntru. Ceva. Și acel ceva te schimbă, te transformă și brusc realizezi că nu mai ești tu, că oamenii de lângă tine sunt niște străini și cei care cândva îți împărtășeau bucuriile și tristețile, azi, pur și simplu nu te mai recunosc.

Ce se întâmplă?

Observi că parcă te privesc altfel, te studiază, îți pun întrebări care nu necesită răspunsuri și așteaptă să vadă cum o să reacționezi. Și tu? Culmea. Nu îi auzi. Ești. Dar nu lîngă ei. Respiri. Dar s-ar părea că pentru ultima dată… Te sufocă doar unicul gând că nu mai e ca mai înainte. Te-ai întors ,dar ce folos? Se pare că și copacii, casele, drumurile latră la tine de străin ce ai devenit. Și brusc te așezi la Masa Tăcerii și contempli în singurătate, pentru că altceva nu mai știi și nu mai ai ce să faci.

De atâtea zile credeai că locul care ți-a legănat amintirile te va aștepta, te va primi cu brațele întinse și va plînge la pieptu-ți și…  într-un final realizezi că alergi în întîmpinarea unui gol. Gol ce îți cuprinde ființa,sufletul și te lasă răvășit.

Rămîî cu așteptări neîmplinite, locuri reci și oameni străini ce te mai privesc din curiozitate să vadă dacă te-ai schimbat sau nu. Cât de ciudat nu ar fi dar ajungi într-un moment când sufletul îți urlă de tristețe și strigă în plină zi neauzit de nimeni. Atunci te oprești îți ștergi lacrimile și privești în jur, privești dincolo de aparențe și ambalaje, privești în adâng…astfel întrebându-te, tu ai devenit străin sau poate ei? Rămîne și asta o taină a oamenilor și a locurilor ce cândva au făcut parte din tine, iar acum…acum și-au luat fiecare bucățica sa și au plecat. Unde? Nu se știe. Însă te-au făcut să nu te mai recunoști  pe tine însuți sau poate sunt doar niște iluzii în seri primăvăratice, cert este faptul că golul din suflet nu mai dispare nici chiar atunci când s-ar părea că tot de ce ai nevoie e lângă tine. S-ar părea că ai nevoie de ceva mai mult, ceva ce să  privească în adânc și să-ți șoptească: Te cunosc. Acea nevoie nebună de un străin care te cunoaște, te macină și te face să mergi mai departe…

Lr4Bn1VzAfg

Bilet spre nicăieri

N-GYRGYD4Tc

Azi. 

Mi-am procurat un bilet. 

Un bilet care nu duce nicăieri altundeva, decat spre fericire.

Urc.

Urc in trenul cu destinații neidentificate incă…

Și plec.

Plec…cu toată încrederea că stația indicată pe bilet există!

Cred…și până la urmă credința e tot ce mai contează…

Tot.

Hai să stăm sub ploaia de fluturi

IMAG2057-1-1

Sunt zile în care plouă…plouă cu vise, doruri și fluturi.

Zile în care te-aș invita să stăm sub ploaie și să zâmbim. De ce? Pentru că ploaia ne poate curăța de orice imperfecțiune, răutate și falsitate, lăsându-ne suflete sincere și pline de căldură.

Hai să stam sub ploaia de fluturi, să privim adânc în suflet și să contemplăm tăcerea. Să ne lăsăm purtați pe aripi de vise și să îngânăm un căntec  demult uitat.

Hai pur și simplu să stam sub ploaie, să lăsăm sufletul murdar să devină imaculat . Hai să fim mai buni, mai sinceri și mai transparenți!

Să lăsăm ca fiecare picătură de ploaie să coboare în noi cerul, iar fiecare fluture să ne aducă veșnicia în priviri.

Sunt zile în care plouă…așa – din senin – cu fluturi, doruri și vise!

Și sunt zile în care o singură ploaie îți schimbă viața și zâmbetul!

Hai să stam sub ploaie, vrei? ^_^